Robyn Rihanna Fenty (născută pe 20 februarie 1988 în Saint Michael) este o cântăreaţă, muziciană, textieră şidansatoare din Barbados.[8][9] Cunoscută sub numele de Rihanna, ea a debutat în anul 2005 prin intermediul discului single „Pon de Replay” care a ocupat poziţia secundă în clasamentul Billboard Hot 100.[10] Ulterior piesa a fost inclusă pe primul album al interpretei, intitulat Music of the Sun, care a fost lansat în vara aceluiaşi an.[11]Discul conţine o mixtură între stilurile pop, reggae şi dancehall, evidenţiată prin intermediul unor influenţe preluate din muzica caraibiană.[12][13][14] În primăvara anului 2006 începea promovarea unui nou album de studio, A Girl Like Me,[15] care avea să devină un succes comercial,[16] fiind vândute peste un milion de exemplare numai înS.U.A..[11] În prima parte a anului 2007 a fost lansat discul Good Girl Gone Bad,[17] ce include compoziţii de succes precum „Umbrella”,[18] „Don't Stop the Music” sau „Disturbia”.[19][20] Spre deosebire de înregistrările sale precedente, albumul Good Girl Gone Bad conţine un stil muzical preponderent dance, în defavoarea genuluidancehall-reggae abordat în trecut.[21]La începutul anului 2009 interpreta a fost implicată într-un scandal mediatic de proporţii, în momentul în care iubitul său, cântăreţul Chris Brown, a comis acte de violenţă domestică asupra sa.[22][23][24] Ulterior, la finele aceluiaşi an, începea comercializarea unui nou album de studio, Rated R,[25] care include şlagărele „Russian Roulette” şi „Rude Boy”.[26][27]
Robyn Rihanna Fenty s-a născut la data de 20 februarie 1988 în parohia Saint Michael din Barbados şi este primul copil al familiei sale,[1] având doi fraţi mai mici, Rorrey şi Rajad Fenty.[8] Tatăl său, cu ascendenţi irlandezi şi barbadieni, Ronald, este paznicul unui depozit, iar mama sa, Monica este o contabilă cu origini guianeze.[9] Rihanna a început să cânte la vârsta de şapte ani, avându-le ca surse de inspiraţie pe Alicia Keys şiBeyonce Knowles.[28] Copilăria interpretei a fost afectată de mariajul defectuos al părinţilor săi, care au divorţat când ea avea paisprezece ani, dar şi de faptul că tatăl său era dependent de droguri.[29] Rihanna a urmat cursurile Şcolii Memoriale Charles F. Broome în gimnaziu, iar mai târziu Şcoala Combermere, unde a format un grup muzical alături de două dintre colegele sale.[30] In adolescenţă ea s-a înrolat într-un program militar, care organiza antrenamente alături de militarii din Barbados, cântăreaţa Shontelle fiindu-i instructor.[31]
În anul 2003 formaţia Rihannei a fost prezentată producătorului american Evan Rogers, care se afla într-o vacanţă în Barbados.[8] Ulterios, Rogers afirma că „în momentul în care Rihanna a intrat în cameră, celelalte două cântăreţe nici nu mai contau.”[8] La vârsta de şaisprezece ani Rihanna s-a mutat în S.U.A. împreună cu mama sa, iar Carl Sturken a ajutat-o pe interpretă să înregistreze primul său album demonstrativ, care conţinea o preluare a şlagărului „For the Love of You”, de Whitney Houston.[32] Înregistrările discului au durat aproape un an, având în vedere că Rihanna era încă studentă şi nu putea lucra decât în vacanţe.[8] Pe parcursul anului 2004 discul demonstrativ a ajuns la preşedintele casei de discuri Def Jam, Jay-Z, care i-a propus interpretei un contract de management.[33][34]
După ce a semnat contractul cu Def Jam, Rihanna a început să înregistreze diverse cântece pentru albumul său de debut, a cărui producţie a durat trei luni.[34]Discul conţine compoziţii de Evan Rogers, Carl Sturken, Stargate şi Trackmasters.[35] Primul disc single al interpretei, intitulat „Pon de Replay”, a fost lansat pe22 august, 2005, iar la scurt timp a devenit un hit în S.U.A., câştigând poziţia secundă în ierarhia Billboard Hot 100.[10] De asemenea piesa a câştigat popularitate şi la nivel internaţional, obţinând poziţii înalte în clasamentele de specialitate.[10] Primul album de studio al Rihannei, Music of the Sun, a fost lansat în august 2005 în S.U.A., prin intermediul casei Def Jam.[11] Discul a debutat pe treapta a zecea în clasamentul Billboard 200, fiind comercializat în 69,000 de exemplare în săptămâna lansării.[36] Ulterior Music of the Sun a primit discul de aur în S.U.A., fapt care denotă 500,000 de exemplare vândute, iar pe plan internaţional discul a fost comercializat în peste 2,5 milioane de copii.[11]
| „Pon de Replay” (2005) | |
| Cântecul de debut al Rihannei, „Pon de Replay”, este o piesă care înglobează atât stilul dancehall, cât şi cel R&B. | |
Având origini caraibiene, muzica Rihannei a fost introdusă în categoria raggae sau soca, iar albumulMusic of the Sun a primit recenzii mixte.[12][13][14] Revista americană Rolling Stone critica albumul, numindu-l „lipsit de ingeniozitate, dar un disc care conţine muzică R&B «marcată» de şarmul caraibian al Rihannei.”[37] Recenzorul Sal Cinquemani remarca mixtura de muzică dancehall şi R&B prezentă pe albumul interpretei şi aseamănă piesa „Pon de Replay”, din punct de vedere al ritmului, cu unul dintre şlagărele lui Beyoncé Knowles, „Baby Boy”.[35] Cel de-al doilea disc single promovat, „If It's Lovin' that You Want”, nu s-a bucurat de succesul predecesorului său, Pon de Replay, însă a obţinut poziţia cu numărul treizeci şi şase în S.U.A. şi un onorabil loc unsprezece în ierarhia UK Singles Chart.[38][39] În Australia, Irlanda şi Noua Zeelandă discul s-a bucurat de succes, obţinând poziţii înalte în clasamentele de specialitate.[39] Cel de-al treilea cântec promovat de pe albumul Music of the Sun, intitulat „Let Me”, a fost lansat doar în Japonia, unde a câştigat poziţia cu numărul opt în clasamente.[40]
În septembrie 2005, la doar o lună după lansarea albumului său de debut, Rihanna începea înregistrările pentru cel de-al doilea disc.[41] Acesta conţine compoziţii ale producătorilor Evan Rogers şi Carl Sturken, Stargate, J. R. Rotem şi Ne-Yo, cântăreţ care avea un contract cu Def Jam.[42] În timp ce înregistrările pentru cel de-al doilea disc continuau, Rihanna deschidea concertele cântăreţei Gwen Stefani, care promova primul său album solo, Love. Angel. Music. Baby..[43] La începutul lunii februarie, 2007, Rihanna lansa un nou disc single, intitulat „SOS”, care avea să câştige prima poziţie în clasamentul Billboard Hot 100.[44]
Cel de-al doilea album al Rihannei, A Girl Like Me, a fost lansat în aprilie 2006, la mai puţin de opt luni de la debutul interpretei.[15] Discul a câştigat poziţia a cincea în ierarhia Billboard 200, fiind comercializat în peste 115,000 de exemplare în săptămâna lansării.[16][45] Albumul a a câştigat popularitate şi la nivel internaţional, obţinând poziţii înalte în clasamentele de specialitate, iar în S.U.A. a primit discul de platină, semnificând peste un milion de exemplare comercializate.[11] Albumul A Girl Like Me a primit recenzii mixte,[46][47][48][49] editorii revistei Rolling Stone remarcând evoluţia Rihannei, însă exprimându-şi nemulţumirea faţă de lipsa de inventivitate a discului, din punct de vedere muzical.[50] Criticii au apreciat fuziunea dintre stilurile dancehall, hip hop şi R&B, iar baladele au fost aclamate pentru maturitatea versurilor.[50] Cel de-al doilea cântec promovat de pe albumul A Girl Like Me, intitulat „Unfaitful”, a devenit un hit la nivel internaţional, câştigând poziţii foarte bune în clasamentele de specialitate din Canada, Franţa şi Elveţia.[51] Cel de-al treilea single, „We Ride”, nu s-a bucurat de succesul scontat, câştigând popularitate doar în unele regiuni ale Europei.[52] Cel de-al patrulea şi ultimul cântec promovat, „Break It Off” (o colaborare cu Sean Paul), a câştigat notorietate în clasamentele din America de Nord şi a devenit un hit minor în România.[53][54] Odată cu lansarea albumului A Girl Like Me Rihanna a pornit în turneul Rock Tha Block şi a concertat în Regatul Unit împreună cu formaţia Pussycat Dolls din noiembrie, 2006 până în februarie 2007.[55]
Cel de-al treilea album de studio al Rihannei, intitulat Good Girl Gone Bad, a fost lansat în iunie 2007, iar printre colaboratorii interpretei se numără Ne-Yo, Jay-Z şi Maroon 5. Interpreta a adoptat o imagine mult mai senzuală şi provocativă, iar versurile pieselor sale reflectă acest lucru.[56][17] Printre producătorii discului se află Carl Sturken şi Evan Rogers, echipa Stargate, dar şi Christopher Stewart, persoane care aveau să producă compoziţii dansante.[57] Într-un interviu Rihanna declara: „Îmi doresc să îi fac pe oameni să danseze, dar să fie sentimentali, în acelaşi timp [...] Un cântăreţ simte altfel fiecare album, iar eu, în acest moment îmi doresc să înregistrez foarte multe cântece dansante.”[56]Albumul a câştigat prima poziţie în clasamentele de specialitate din Regatul Unit, Canada, Japonia, Brazilia, Rusia şi Irlanda şi a obţinut treapta secundă în Statele Unite şi Australia.[58] Discul a primit recenzii favorabile,[59][60][61][62] iar spre deosebire de înregistrările sale precedente, albumul Good Girl Gone Bad conţine un stil muzical apropiat de dance, în defavoarea genului dancehall-reggae abordat în trecut.[21] De pe acest disc au fost promovate opt cântece — toate au obţinut poziţii bune în Billboard Hot 100 — incluzând şlagărul mondial „Umbrella”, o colaborare cu Jay-Z.[18] De asemenea, piesa a ocupat prima poziţie în clasamentul UK Singles Chart pentru zece săptămâni consecutive, fiind unul dintre cele mai longevive şlagăre din istoria clasamentului.[63] „Umbrella” a fost inclusă în ierarhia celor mai bune cântece ale anului 2007, întocmită de revista Rolling Stone, ocupând locul al treilea.[64] Celelalte cântece promovate, „Shut Up and Drive”, „Don't Stop the Music” şi „Hate That I Love You” au obţinut succes în clasamente,[19][19][65] ajutând albumul Good Girl Gone Badsă rămână în clasamentele de specialitate pentru mai multe săptămâni consecutive.[58]
| „Umbrella” (2007) | |
| „Umbrella” este un cântec R&B cu influenţe hip-hopşi din muzica pop. Piesa este cel mai cunoscut disc single al materialului Good Girl Gone Bad. | |
Versiunea de lux a celui de-al treilea album, intitulată Good Girl Gone Bad: Reloaded, a fost lansată în iunie 2008.[66] Rihanna a promovat trei cântece de pe această versiune: „Take a Bow”[67] — care a devenit un şlagăr internaţional — „If I Never See Your Face Again”,[68] un duet cu formaţia Maroon 5 şi „Disturbia”, piesă care a câştigat prima poziţie în S.U.A..[20] Concomitent, Rihanna a înregistrat împreună cu rapper-ul T.I. un duet, intitulat „Live Your Life”, care a obţinut succes major în America de Nord, devenind cel de-al cincilea şlagăr care câştigă prima poziţie în ierarhia Billboard Hot 100, după „SOS”, „Umbrella”, „Take a Bow” şi „Disturbia”.[69] Datorită acestor reuşite Rihanna deţine, împreună cuBeyoncé Knowles, recordul pentru cele mai multe cântece lansate de o cântăreaţă care au ocupat locul întâi în clasamentul Billboard.[70] Good Girl Gone Bad a fost comercializat în peste două milioane de exemplare în S.U.A. şi a primit două discuri de platină, fiind cel mai bine vândut album al interpretei, până în prezent.[11]
Rihanna a primit patru nominalizări la gala premiilor MTV Video Music Awards 2007, câştigând trofeul la categoriile „Cântecul monstru al anului” şi „Videoclipul anului”.[71] Ulterior Rihanna a obţinut primul său premiu Grammy, la categoria „Cea mai bună colaborare în stil rap”.[72] Pentru a promova albumul Good Girl Gone Bad, Rihanna a pornit primul său turneu internaţional, The Good Girl Gone Bad Tour, la 12 septembrie, 2007.[73] De asemenea, interpreta a participat la seria de concerte Glow in the Dark, la care au participat câţiva cântăreţi de culoare, precum Kanye West şi Lupe Fiasco.[74][75][76] La gala premiilor American Music AwardRihanna a obţinut două premii, la categoria „Cea mai bună cântăreaţă pop/rock”, respectiv „Cea mai bună cântăreaţă soul/R&B”.[77]
La data de 8 februarie 2009 recitalul Rihannei de la premiile Grammy a fost anulat.[22][23] Ulterior, presa din S.U.A. a speculat faptul că Rihanna ar fi avut un conflict cu interpretul Chris Brown, cu care era implicată într-o relaţie amoroasă.[24]În aceeaşi seară, Brown a fost condus la Departamentul de poliţie din Los Angeles, fiind investigat pentru acte de violenţă domestică asupra unei persoane de sex feminin neindentificate.[78][79] În relatarea instituţiei nu se oferea numele persoanei însă se specifica faptul că „erau prezente răni vizibile”.[80] În ciuda acestor lucruri, numeroase publicaţii, precumLos Angeles Times,[81] CNN[80] sau MSNBC,[82] au susţinut faptul că victima era chiar Rihanna[83] La scurt timp de la declanşarea scandalului mediatic, numeroase posturi de radio şi companii şi-au reziliat contractele de publicitate încheiate cu Brown.[83][84][85] De asemenea, Chris Brown nu s-a mai afişat în public şi a renunţat la interpretarea ce ar fi trebuit să o susţină pe scena premiilor Grammy 2009, unde a fost înlocuit de un duet realizat de Justin Timberlake şi Al Green.[86] Ulterior, Brown a oferit o declaraţie oficială cerându-şi iertare pentru cele întâmplate.[87] Pe data de 5 martie2009, Brown a fost pus sub acuzare pentru cele întâmplate,[88] următorul termen al procesului fiind stabilit pentru 6 aprilie2009.[89] La scurt timp el s-a declarat vinovat, fiind condamnat la şase luni de serviciu în folosul comunităţii. Un alt aspect important al verdictului a fost acela ce stipula faptul că lui Brown îi este interzis să se mai apropie de Rihanna.[90]
În primăvara anului 2009 Rihanna a colaborat cu Jay-Z şi Kanye West, rezultând piesa „Run This Town”,[91] care a câştigat prima poziţie în clasamentul UK Singles Chart.[92] La scurt timp Rihanna şi-a schimbat înfăţişarea, adoptând o frizură şi un aspect întunecat, fapt surprins într-unul dintre pictorialele revistei Vogue Italia.[93][94] Ulterior, pentru a promova cântecul „Run This Town”, interpreta a avut un recital împreună cu Jay-Z şi West la câteva emisiuni din S.U.A, dar şi în arena Madison Square Garden din New York.[95][96]
| „Russian Roulette” (2009) | |
| „Russian Roulette” este un cântec pop cu influenţe preluate din muzica soft rock. Piesa este cel mai cunoscut disc single al materialului Rated R. | |
Pe parcursul anului 2009 Rihanna a colaborat cu diferiţi interpreţi şi producători, pentru a lansa cel de-al patrulea album de studio din cariera sa. Printre colaboratorii săi se numără Akon, Ne-Yo, Justin Timberlake şi Slash.[97][98] Discul a fost lansat la nivel internaţional pe 23 noiembrie 2009 şi poartă numele Rated R,[99][25] iar primul cântec promovat, „Russian Roulette” a avut lansarea în luna octombrie.[100] Pentru a-şi promova noile materiale discografice, interpreta a avut o apariţie în emisiuneaThe X Factor la finele lunii noiembrie şi a susţinut un concert în Londra, sponsorizat de Nokia.[101][102]Cel de-al doilea disc single, „Hard”, este o colaborare cu rapper-ul Young Jeezy.[103] Piesa a devenit un hit în America de Nord,[27] fapt care a determinat-o pe Rihanna să pornească un nou turneu mondial de promovare.[104] Albumul Rated R a primit recenzii favorabile din partea criticilor şi a ocupat poziţii înalte în clasamentele de specialitate din întreaga lume.[104][105][106][107][108]
Cea de-a şaizeci şi cincea ediţie a cărţii Contemporary Black Biography o numea pe Rihanna „una dintre puţinele dive ale muzicii rhythm and blues (R&B) care provin din zona Caraibelor.”[109] Fiind considerată a fi o „senzaţie internaţională”, interpreta este recunoscută pentru faptul că promovează muzica R&B, fiind influenţată de ritmurile reggae şi dancehall.[110] Jurnalistul publicaţieiAntrim Times, Peter Coulter, spunea că „ [Rihanna] are o voce impresionantă, pe care o arată pe parcursul interpretărilor acustice, însă mai trebuie să lucreze la stabilirea unei legături între ea şi public.”[111] Odată cu debutul său, recenzorii au numit-o „regina muzicii bubblegum”,[112] iar cântecele sale erau încadrate în categoria teen pop.[113] Odată cu lansarea albumului Good Girl Gone Bad, recenzorul Larry Meyler aprecia schimbarea de stil a Rihannei şi sesiza faptul că interpreta a renunţat la atitudinea tinerească abordată anterior.[113] După participarea sa de la Ottawa Bluesfest din anul 2006, jurnalistul Denis Armstrong denumea recitalul Rihannei „o fantezie coregrafică asemănătoare celor produse de Disney.”[112] După ce interpreta şi-a schimbat înfăţişarea, purtând costumaţii din piele, ea a început să fie comparată tot mai des cu Janet Jackson.[114] Într-o recenzie făcută de David Sinclair, constumaţiile interpretei erau descrise astfel: „[Costumaţiile] par a fi o versiune a modei adoptate de Ann Summer, evidente fiind tocurile înalte şi puţinele bucăţi de latex.”[115] Pe de altă parte, jurnalistul Stuart Derdeyn spunea că „Rihanna dispune de întreaga haute couture B&D, însă este clar din toate punctele de vedere că interpreta are mult de lucru pentru a deveni noua Janet Jackon.”[116]
Stilul muzical al Rihannei s-a schimbat odată cu lansarea ultimelor trei albume. Iniţia interpreta era adeptă al stilului reggae, fiind influenţată de muzica pop, R&Bşi dancehall.[12][13][14] Ulterior muzica Rihannei a preluat elemente caracteristice muzicii R&B contemporane, dance-pop, pop-rock, dar şi subgenuri caraibiene precun soca sau dancehall.[117] Odată cu lansarea primului album, Music of the Sun, şi promovarea cântecului de debut, „Pon de Replay”, criticul de muzică Jason Birchmeier de la Allmusic afirma că „muzica Rihannei sintetizează ritmurile din Caraible, introducându-le în cântece dance-pop.”[118] Publicaţia NME o compara pe interpretă cu o „mixtură complicată dintre muzica dancehall, reggae şi R&B contemporană.”[119] Odată cu lansarea celui de-al doilea album, A Girl Like Me, piesele Rihannei au fost intens criticate, fiind considerate a fi prea asemănătoare cu muzica produsă de Beyoncé Knowles.[120][121][122] Presa din S.U.A. i-au acordat recenzii nefavorabile interpretei şi au comparat muzica,[120] videoclipurile, interpretările şi ţinutele Rihannei cu cele promovate de Beyoncé.[123][124][125] Conflictul mediatic a continuat, iar Jay-Z a fost acuzat că ar vrea să o transforme pe Rihanna într-o nouă replică a lui Beyoncé.[126] Barry Walters, de la Rolling Stone, consideră că albumul A Girl Like Me este „minoritar dancehall, dar predominant R&B.”[127] Stilul muzical abordat de interpretă pe albumul Good Girl Gone Bad a fost numit „cât se poate de pop”,[128] iar şlagărul „Umbrella” a fost apreciat pentru modul în care îmbina muzica pop şi elementele muzicii hip hop.[129]
| „Unfaithful” (2006) | |
| Balada „Unfaithful” este o piesă R&B lentă, compusă cu ajutorul unui ansamblu de instrumente cu coarde. | |
Albumul de debut al Rihannei îi are ca producători pe Evan Rogers şi Carl Sturken, persoane care au creat şlagărul „Pon de Replay” şi au ajutat-o să se lanseze în domeniul muzical.[34] Ulterior interpreta a colaborat cu cei doi pentru a produce cel de-al doilea album de studio, însă stilul muzical abordat a diferit, contibuţiile echipei Stargate şi ale cântăreţului Ne-Yo aducând influenţe R&B puternice.[56] Pentru a produce albumul Good Girl Gone Bad interpreta a apelat din nou la ajutorul duetului format din Carl Sturken şi Evan Rogers, echipa Stargate, dar şi Christopher Stewart, persoane care aveau să producă compoziţii dansante.[57] Într-un interviu acordat în perioada înregistrării discului Good Girl Gone BadRihanna a declarat: „Îmi doresc să îi fac pe oameni să danseze, dar să fie sentimentali, în acelaşi timp [...] Un cântăreţ simte altfel fiecare album, iar eu, în acest moment îmi doresc să înregistrez foarte multe cântece dansante.”[56] Spre deosebire de Music of the Sun şi A Girl Like Me, cel de-al treilea album al Rihannei conţine mai multe cântece dance-pop, însă mai puţine influenţe dancehall, reggae.[130][131] Majoritatea baladelor interpretate de Rihanna conţin tempouri lente, având influenţe R&B, accentuate prin folosirea unei chitări acustice.[42] În câteva rânduri Rihanna a preluat unele şlagăre ale anilor 1980 precum „Wanna Be Startin' Somethin'”, de Michael Jackson, iar unele părţi integrante ale acestor compoziţii au fost incluse în propriile înregistrări.[132]
Una dintre cele mai puternice influenţe asupra Rihannei a avut-o cântăreaţa Mariah Carey, pe care interpreta o admiră încă din copilărie.[133] Într-un interviu ea a declarat: „O admir ca şi artist, iar faptul că i-am făcut concurenţă în clasamente a fost unul dintre momentele pe care nu le voi uita niciodată.”[134] De asemenea, Rihanna a numit-o pe Beyoncé Knowles, despre care a spus că a avut o influenţă puternică asupra sa încă din adolescenţă, când o vedea la televizor cântând împreună cu grupul Destiny's Child.[135][136][137] Printre celelalte influenţe muzicale se numără Bob Marley, Alicia Keys,[138] Whitney Houston, Celine Dion,[133]Brandy Norwood[139] şi Gwen Stefani. Fiind născută în Barbados, Rihanna a fost influenţată şi de muzica tradiţională barbadiană, iar prietena sa, Fefe Dobson, i-a fost idol în adolescenţă.[140][141] Într-un interviu, Rihanna a declarat că în copilărie a crescut ascultând muzică reggae, iar în momentul în care s-a mutat în Statele Unite a fost expusă unor stiluri muzicale diferite şi unor noi influenţe.[142] Cântăreaţa americană Madonna a influenţat-o pe Rihanna, aceasta din urmă declarând că admiră abilitatea Madonnei de a se reinventa.[143] De asemenea, Rihanna a avut-o ca idol pe Janet Jackson, la adresa căreia a declarat: „Ea este atât de vibrantă, emană atâta energie. Am văzut-o pe scenă, loc unde poate să stea douăzeci de minute, iar întreg publicul să îi rostească numele. Nu poţi să nu o iubeşti pe Janet.”[144]
Jon Bream, jurnalistul publicaţiei Star Tribune spunea despre Rihanna că „urmăreşte tradiţia Madonnei şi a lui Janet Jackson, devenind scorpia videoclipurilor lansate în ani 2000. Rihanna a perfecţionat ţuguierea buzelor, dresurile înalte, dar şi coafurile care stabilesc noi trenduri şi le fac atât pe femei, cât şi pe bărbaţi să îi acceseze videoclipurile peYouTube.”[145] George Epaminondas de la revista InStyle consideră că videoclipurile Rihannei sunt mici filme, datorită blendului dintre „ritmurile exotice, luxuriante şi muzica pop săltăreaţă şi...o senzualitate şireată.”[146] Rihanna a declarat căMarilyn Monroe şi hainele vintage au influenţat-o în momentul în care a filmat videoclipurile pieselor „Hate That I Love You” şi „Rehab”; în contract, scenele întunecate din videoclipul „Disturbia” au fost influenţate de una dintre creaţiile lui Michael Jackson, Thriller.[145][147] Clipul piesei „Disturbia” a ocupat poziţia a cincia în clasamentul „celor mai paranoice videoclipuri”, întocmit de MTV Buzzworthy.[148]
